Fire stationar, Diametru / Rezistenta LBS: Peste 0.59mm
Fie ca vorbim de fir principal, sau de fir pentru legatul carligului, in tehnicile de pescuit stationar impartim firele de pescuit in urmatoarele 3 categorii: fir monofilament, fir textil si fluorocarbon.
Firul monofilament: Este realizat din dintr-o singura fibra de nylon (de unde si denumirea de monofilament), si are proprietati specifice, printre care faptul ca poate avea o vizibilitate scazuta in apa (la variantele transparente), o alungire specifica, o anumita greutate sau flotabilitate. Firul monofilament este de obicei cel mai frecvent utilizat si cel mai accesibil ca pret.
Al doilea tip de fir de pescuit utilizat in pescuitul stationar, cu precadere in tehnica de pescuit la feeder, este firul textil, sau firul impletit. Firul textil este obtinut prin impletirea mai multor fibre (un numar de la 4 pana la 16 fibre pot fi impletite), nu exista alungire a acestuia si nici asa numita memorie, are o rezistenta mult mai mare raportata la diametru, dar, in acelasi timp, are si dezavantajele unei vizibilitati crescute in apa si un cost de producere si comercializare mult mai mare.
Ultimul tip, firul flourocarbon este, in esenta, tot un fir monofilament, realizat dintr-un material specific (fluorura de poliviniliden), asadar are proprietati specifice precum faptul ca este mai dens decat firul monofilament, si mai ales faptul ca are un coeficient de refractie specific, apropiat de cel al luminii, ceea ce il face aproape invizibil in apa. Principalul avantaj al fluorocarbonului rezulta tocmai din aceasta caracteristica, si anume ca este invizibil sub apa. Nu este mai rezistent daca raportam rezistenta la diametre specifice, fata de alte fire monofilament, de exemplu, dar, datorita legaturilor specifice ale elementelor care il compun, are o alungire redusa, o foarte buna rezistenta la abraziune si are o durata de viata, de regula, mai lunga fata de firele monofilament clasice.
Oricare tip de fir de pescuit am utiliza, este importanta schimbarea acestora periodic, deoarece, in timp, calitatea firelor de pescuit se degradeaza. Un fir care a stat 100 de ore in soare, va avea o rezistenta la rupere mai scazuta cu aproximativ 20% fata de unul care nu a fost expus la soare. De asemenea, chiar daca nu sunt intotdeauna vizibile, microimpuritatile, grasimile adunate din apa pe suprafata firului in timpul partidelor de pescuit, pot influenta gradul de flotabilitate sau de scufundare al firului. Chiar daca il curatam si il readucem in parametri initiali, firul va necesita, in timp, inlocuirea.