Pescuitul crapului | Distanțe extreme vs. plăcerea drilului

În acest capitol

Elementul principal care separă cele două tabere

Lansete potrivite și pentru distanță, și pentru plăcerea drilului

Câștigătorul luptei dintre distanță și bucuria drilului

Transcriere audio

Din ce am văzut de-a lungul timpului, cele două tabere sunt bine separate. Sunt pescari pe care tot ce-i interesează este o lansetă cât mai puternică și rigidă care să le permită să plaseze montura cât mai departe. Ceilalți nu concep să țină în mână “araci” cu care să nu simtă nimic în timpul drilului, argumentând că adrenalina drilului este esența pescuitului.

Mi-am pus întrebarea de ce această “prăpastie” între cele două tabere? Lăsând la o parte criteriile subiective pe care fiecare pescar le folosește atunci când își alege lanseta, un motiv obiectiv este acela că un blanc nu poate fi și rigid, deci potrivit pentru pescuit la distanță, și moale, deci plăcut în “joaca” cu peștii. Bun, atunci apare întrebarea dacă nu cumva există o cale de mijloc, un compromis, o lansetă care să ofere suficient de mult din cele două?

Reamintesc din capitolele anterioare cele două componente esențiale care influențează acțiunea lansetei: blancul și inelele. Evident, un blanc puternic, cu test de curbură între 3,5lb și 4lb, rapid, adică o “coadă de mătură” cum le place celor interesați de plăcerea drilului să spună, va rămâne rigid, nu-și va schimba semnificativ acțiunea, aproape indiferent de inelele folosite. În schimb, lucrurile nu mai stau la fel atunci când vorbim de un blanc la fel de puternic dar cu acțiune semi-rapidă. Așa cum am detaliat în capitolul dedicat inelelor lansetei, poziția și, în special, greutatea acestora au o influență majoră asupra acțiunii lansetei atât în privința comportamentului în aruncare, cât și în dril.

Am menționat ambii termeni “aruncare” și “dril” în aceeași frază, deci putem intui cum arată o lansetă cu un compromis bun între distanță și plăcerea drilului: lungime 3,90m, test de curbură de 3,5lb sau 3,75lb, acțiune semi-rapidă și… inele cât mai ușoare. Elementul cheie sau elementele, că sunt mai multe, fiind inelele. Cum se spune, toate bune și frumoase… până ajungem la partea mai puțin plăcută, respectiv prețul inelelor ușoare.

În funcție de blancul folosit, un set de inele din titan sau carbon poate costa mai mult decât toată lanseta echipată cu inele, să le zicem, normale. Apoi, mai este un aspect de luat în calcul: cumpărătorii care sunt dispuși să plătească pentru și înțeleg avantajele inelelor ușoare, cel mai probabil, nu vor agrea ideea achiziționării unei lansete cu inele de top montate pe un blanc ieftin, slab calitativ.

Concluzia spre care mă îndrept este că o lansetă care să permită pescarului să lanseze departe montura și, totodată, să se bucure de dril nu este dintre cele ieftine. În acest punct, cei din tabăra “distanțe extreme” își pun, pe bună dreptate, întrebarea “de ce să dau mai mulți bani pe o lansetă cu care ajung la aceeași distanță cu una mult mai ieftină?”. Similar, cei pentru care contează și caută “plăcerea drilului” se vor întreba “de ce să cumpăr o astfel de lansetă, când, cu aceeași bani, îmi pot cumpăra trei sau patru lansete care să-mi ofere aceeași plăcere?”.

Mai întâi, un răspuns general valabil pentru pescarii din ambele tabere, reluând o idee de la capitolul “blancul lansetei”: calitatea unui blanc nu se rezumă doar la parametrii acțiune, putere (test de curbură) și greutate, ci, în special, la cum își păstrează blancul performanțele în timp. În funcție de materialele și procesele tehnologice – mai mult sau mai puțin performante – folosite la realizarea blancului, s-ar putea să constatăm de-a lungul timpului, mai ales dacă folosim intens lanseta, că performanțele blancului scad sensibil.

Tot în acest context, inelele mențin sau, dimpotrivă, afectează parametrii lansetei. Mai departe, pescarii pentru care nu contează altceva decât distanța sau cei care intenționează să li se alăture ar trebui să se gândească că o lansetă puternică și foarte rapidă îi solicită fizic în aruncare și necesită o tehnică de lansare mai bine pusă la punct decât dacă lanseta ar fi mai permisivă.

Indiferent de condiția fizică a pescarului, dacă partida de pescuit impune un efort susținut (lansări repetate, zile la rând, la distanțe mari), se poate ca, la un moment dat, să obosească, nemaiputând plasa montura unde trebuie. Și chiar dacă nu va ajunge la punctul în care epuizarea fizică îl va împiedica să pescuiască acolo unde dorește, de ce să muncească mai mult, când poate obține același rezultat cu mai puțin efort?

Încă un lucru de reținut, în special de către cei care visează la distanțe extreme, este că lanseta nu aruncă singură, și fără o bună tehnică de aruncare, lanseta pentru distanță s-ar putea mai mult să-i încurce decât să-i ajute.

Celor preocupați doar de plăcerea drilului, le-aș recomanda să nu scape din vedere că drilul există doar cu peștele la capătul firului și sunt cazuri în care peștele se află acolo unde lanseta prea moale cu care pescuiesc sau tehnica deficitară nu le permite să ajungă.

Închei acest “conflict” dintre distanță și plăcere, dintre tare și moale, reluând o temă discutată în capitolul “acțiunea lansetei”. Intuiția și bunul simț ne spun că drilul cu o lansetă care se arcuiește mai puțin și este mai rapidă crește riscul să pierdem peștele în apropierea malului deoarece forțează mai mult gura peștelui decât o lansetă moale. Această impresie este parțial greșită. N-am spus că este în totalitate eronată deoarece lanseta care se curbează mai repede și mai mult, preia din șocuri atunci când peștele se agită. Cu toate astea, așa cum am explicat când am vorbit despre “acțiunea lansetei”, atunci când începem să tragem de lansetă, cu cât se curbează mai mult, cu atât se va transmite peștelui mai mult din forța pe care o exercităm, deci este mai mare riscul să rupem gura peștelui, firul sau cârligul și, astfel, să pierdem captura.

Prin urmare, nu lanseta tare sau moale, rapidă sau lentă este cea care face adevărata diferență dintre peștii capturați sau pierduți la minciog, ci pescarul care știe cum să controleze peștele și drilul din frâna mulinetei și forța pe care o aplică. Similar, tehnica lansării este cea ne ajută să câștigăm cel mai mult în distanță, deci tot pescarul este cel care face adevărata diferență. Un pescar care stăpânește tehnica va arunca mai departe cu o lansetă “normală” decât un pescar care are în mână o lansetă de distanță pe care nu știe sau nu poate să o pună în valoare. Peștele nu se pierde exclusiv sau în principal din cauza lansetei, ci principalul responsabil este, de cele mai multe ori, cel care ține lanseta în mână.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *