Pescuitul crapului | Configurația inelelor lansetei

În acest capitol

Părțile componente ale inelelor lansetei

Greutatea inelelor

Mărimea inelelor

Importanța poziționării inelelor pe lansetă

Inel de plecare de 50 vs. 40

Transcriere audio

Fără inele, lanseta ar fi o simplă undiță. Cele mai multe lansete dedicate pescuitului la crap – mă refer în special la cele cu lungimile de 3,90m și 3,60m – au șase inele. Există și modele de lansete, la cele din trei segmente, care au șapte inele, dar majoritare sunt cele cu șase. Prin urmare, mă voi referi la acestea.

Inelele – tipul și configurația acestora – influențează comportamentul și, implicit, performanța lansetei în aruncare. Pentru a putea vorbi despre tipurile de inele, trebuie să vedem mai întâi care sunt părțile constructive. Avem talpa, cea prin care se fixează practic inelul de blanc. Apoi este piciorul (sau picioarele) la care ne interesează forma și lungimea. Mai departe avem cadrul inelului propriu-zis în interiorul căruia este fixată pastila ceramică, cu mențiunea că există și inele fără pastilă ceramică, cum este acesta.

În funcție de producătorul inelelor și tehnologiile folosite, pastila are dimensiuni variate, la fel cum și materialul din care este confecționată diferă, printre cele mai cunoscute fiind (de la cele mai ieftine la cele mai scumpe): Alconite, Hardloy, SIC, Torzite (unele dintre aceste materiale fiind specifice inelelor Fuji).

Și că tot am menționat unul dintre producătorii de referință, Fuji, alte mărci cunoscute pentru inelele întâlnite pe lansetele de crap sunt: Kigan, Pacific Bay International (pe scurt PacBay), ALPS, Seymo sau American Tackle.

Deși nu l-am adus încă în discuție, unul dintre elementele cheie este greutatea inelelor. Dacă ne interesează o lansetă pentru distanță, inelele trebuie să fie cât mai ușoare, în special cele de pe segmentul de vârf. În această categorie intră cele din titan și carbon care, așa cum ne putem aștepta, sunt cele mai scumpe.

Poziția inelelor pe blanc și înălțimea picioarelor acestora sunt un alți factori care influențează performanța lansetei în aruncare. Astfel, pentru a reduce frecarea firului cu inelele, în funcție de mulineta folosită (diametrul tamburului, înălțimea și forma piciorului – aspecte discutate în episodul “Alegerea mulinetei”), ideal ar fi ca prelungirea axului mulinetei să treacă prin centrul inelului și să fie perpendiculară pe inel.

Tot pentru a reduce frecarea, ar trebui ca diametrul tamburului mulinetei să fie corelat cu inelul de plecare al lansetei și acesta să fie poziționat pe blanc astfel încât, dacă este posibil, diametrul conului pe care spirele firului îl formează ieșind de pe tambur să fie cât mai apropiat de diametrul interior al inelului.

Legat de asta, există nenumărate dezbateri pe tema inelului de plecare: respectiv că trebuie neapărat să fie de 50 pentru a obține distanțe maxime în lansare. Realitatea este că, plecând de la ce am spus puțin mai devreme, ceea ce contează în principal sunt diametrul tamburului, lungimea piciorului inelului (distanța acestuia față de blanc), distanța dintre inelul de plecare și mulinetă și, bineînțeles, diametrul și materialul firului (dacă este moale sau rigid).

Pentru tamburi de mărime mare (mulinete big pit) și fire groase (de la 0,28 în sus) inelul de 50 este alegerea corectă. Pentru fire subțiri și, mai ales, dacă folosim mulinete cu tamburi mai mici, inelul de 40 este mai potrivit. Cel de 50 s-ar putea chiar să ne creeze probleme în aruncare atunci când avem vânt lateral, prin faptul că firul va trece prea lejer prin inel.

În “războiul” – între ghilimele – dintre inelul de 40 și cel de 50, un argument în favoarea celui de 40 este greutatea mai mică, o lansetă pentru distanțe extreme trebuind să fie cât mai ușoară.

Oricum, mai importantă decât dezbaterea privitoare la mărimea inelului de plecare este poziția acestuia. Dacă este prea departe de mulinetă, crește riscul ca firul să lovească necontrolat extremitatea inelului și chiar blancul, crescând, totodată, riscurile formării perucilor și înnodării de inelul de plecare, ducând inclusiv la ruperea firului. Dacă este prea aproape de mulinetă, va creștere frecarea firului cu inelul inelul de plecare, ceea ce va afecta distanța lansării.

În ceea ce privește configurația inelelor, cele mai întâlnite seturi pe lansetele de crap sunt 50 – 16 și, respectiv, 40 – 12. Prima valoare reprezintă mărimea inelului de plecare, iar a doua este mărimea inelului de vârf. Între ele găsim inelele de 30, 25, 20. De exemplu, pentru lansetele cu inel de plecare de 50, cea mai comună configurație este 50 40 30 25 20 16, iar pentru lansetele cu inel de plecare de 40, următoarele inele sunt 30 25 20 16 12.

Dacă tot am înșirat atâtea numere, trebuie să reținem că acestea nu semnifică dimensiuni fizice ale inelului. În cataloagele producătorilor de inele, numerele respective reprezintă indicativul inelului, valorile nefiind însoțite de unități de măsură.

Dacă vom avea curiozitatea să măsurăm inelele lansetei, vom constata că diametrul exterior al cadrului metalic este cel mai apropiat de aceste valori. Spre exemplu, la inelul de 50, diametrul exterior este în jur de 50mm (unu, doi, trei milimetri în plus sau în minus).

Oricum, ceea ce ne interesează în principal, influențând major distanța lansării, este diametrul interior al inelului, iar acest parametru variază și mai mult, în funcție de dimensiunea pastilei și, în special, dacă inelul are sau nu pastilă interioară. De exemplu, un inel PacBay Minima Titanium de 40 are diametrul interior de 34,6mm, iar diametrul interior al inelului Fuji K SIC tot de 40 este 29,2mm.

Făcând o paralelă, la fel ca mărimea cârligelor de pescuit care este reprezentată prin numere (cum ar fi 12, 10, 8 ,6, 4, 2), fără să aibă o legătură directă cu dimensiunile fizice ale cârligului, așa trebuie să privim și mărimea inelului.

Bun, până la urmă, întrebarea care contează și ne interesează este: ce model și configurație de inele să alegem? Am abordat deja subiectul inel de plecare de 50 sau de 40, așa că nu mai reiau. La modul ideal, ar trebui să optăm pentru inelele cele mai rezistente și ușoare, dar care, cum putem anticipa, au un preț pe măsură.

Pe lângă materialul din care sunt confecționate partea metalică și pastila interioară (dacă are), numărul picioarelor inelului influențează în mod direct greutatea. Normal, inelul cu picior dublu este mai greu, dar mai rezistent decât cel cu un singur picior. De regulă, inelele cu un singur picior se folosesc pe segmentul de vârf al lansetei deoarece, așa cum am explicat deja, extra-greutatea pe tronsonul superior trebuie să fie cât mai mică.

Referindu-ne la profilul inelului, este de preferat să alegem inele proiectate să reducă riscul încurcării firului în aruncare, cum ar fi inelele K de la Fuji.

Tot legat de profil, inelul de vârf merită o atenție deosebită deoarece dacă, în lansare, firul se încurcă de acest inel, riscul ruperii lansetei este foarte mare. De aceea, inelele anti răsucire (în engleză anti-tangle) sunt de preferat.

Pastila inelului este un alt element de avut în vedere, respectiv să fie durabilă, bine fixată pe rama inelului și dintr-un material care să asigure o frecare minimă cu firul. La achiziționarea lansetei trebuie să verificăm cu atenție fiecare inel, pentru a fi siguri că pastila este intactă, nu se mișcă și întreaga suprafață este netedă.

Aceeași atenție trebuie acordată și părții metalice a inelului, respectiv să fie bine finisată, să nu existe zone cu asperități care ar putea afecta și chiar rupe firul în aruncare.

Închei cu recomandarea ca atunci când cumpărăm o lansetă nouă, pentru a nu forța prinderile – matisajul și rășina – inelelor pe blanc, primele două, trei aruncări să nu fie făcute violent, ci crescând forța progresiv, de la o aruncare la alta.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *