Testarea firelor de pescuit
Loading advertisement...
Preload Image
Următorul

Pescuitul crapului | Exemple reale în alegerea mulinetei

Anulare
Auto Play
7 Comentarii

Testarea firelor de pescuit

În acest video

Importanța determinării caracteristicilor firelor de pescuit

Descrierea metodei de testare

Prezentarea instrumentelor de măsurare și testare

Interpretarea rezultatelor

Transcriere audio

Firul cu care pescuim este unul dintre elementele importante care fac diferența dintre un pește capturat și un pește pierdut, atunci când se rupe firul. Deși am spus firul, la singular, în realitate sunt mai multe.

Mergând de la mulinetă spre cârlig, în primul rând avem firul principal. Apoi, de cele mai multe ori, urmează înaintașul. În continuare, putem avea un segment de leadcore sau un fir pe post de leadcore, cu rolul de a camufla și prezenta cât mai bine montura pe substrat. Ultimul din acest lanț este firul cu care legăm cârligul. Oricare dintre aceste fire s-ar rupe în timpul drilului, va duce la pierderea peștelui și, cel mai probabil, a monturii.

Ce putem face pentru a reduce acest risc? Să ne alegem corect firele. Pe scurt, să pescuim cu firele potrivite condițiilor date. Să nu pescuiesc cu fire subțiri în agățătură. Similar, să evit firele subțiri dacă vizez exemplare capitale, mai ales dacă lanseta este rigidă. Deci e simplu: trebuie să alegem fire cât mai rezistente și, implict, groase. Doar că, nu este chiar așa. Dacă pescuiesc din mână și peștele se află la distanță mare, nu voi putea lansa acolo montura dacă pe mulinetă am fir gros și rezistent. Adică, nu voi prinde pește, nu pentru că l-am pierdut în dril, ci pentru că, neplasând montura la distanța care trebuie, niciun pește n-a ajuns la cârlig. Atunci e clar: pentru a acoperi toate cazurile, îmi trebuie un fir foarte subțire și foarte rezistent. Da, numai că la momentul actual nu există un astfel de fir în pescuitul la crap, ci cu cât este mai rezistent firul, cu atât este mai gros.

În concluzie, îmi voi cumpăra firul – monofilament, fluorocarbon, textil – de diametrul și rezistența la rupere pe care le consider adecvate. Pe lângă aceste două valori prezente chiar pe eticheta rolei firului, în pagina produsului voi găsi, la unele fire, informații referitoare la alungire, memorie, rezistența la abraziune etc.

Ținând cont de toate aceste lucruri, aleg firele, umplu tamburii mulinetelor, îmi leg cârligele și plec la pescuit, unde mă aștept la anumite performanțe din partea firelor, conform datelor puse la dispoziție de producător. De-a lungul timpului am constat atât din propriile experiențe, cât și din relatărilor altor pescari, că în condiții reale, la pescuit, unele fire nu se comportă și nu rezistă așa cum m-aș fi așteptat. Aceste observații m-au determinat să fac propriile măsurători și teste privitoare la diametrul, rezistența la rupere și alungirea firelor cu care pescuiesc.

Un alt parametru care merită măsurat este greutatea liniară a firului, respectiv cât cântărește un metru de fir. Această informație este utilă atunci când suntem interesați de aruncările la distanțe extreme, când sunt de preferat firele cât mai ușoare.

Nu în ultimul rând, având în vedere că, în condiții reale, doar la o singură partidă, firele cu care pescuim stau în apă ore, zeci și chiar sute de ore, ne-a interesat să vedem dacă oricare dintre parametrii de interes – diametru, rezistență la rupere, alungire și greutate – se modifică și, dacă da, cât de mult după ce firul a fost scufundat în apă. Testele au arătat că, în unele cazuri, diferențele între firul uscat și umed au fost semnificative, deci este bine să avem în vedere acest aspect, tocmai pentru că nu pescuim cu firele uscate.

Chiar dacă aceste teste și măsurători au valoare informativă, este important ca echipamentele și procedurile folosite să genereze rezultate de încredere. Pentru asta este necesară folosirea unor echipamente de precizie, calibrate și omologate. În plus, am identificat standardele ISO aplicabile în care sunt descrise procedurile pentru testarea firelor. Repetabilitatea este foarte importantă, respectiv să ne asigurăm că se păstrează condițiile de la un test la altul și, totodată, factorul uman să aibă o influență cât mai mică. De aceea, echipamentele și procedurile de testare și măsurare conform standardelor ISO sunt elementele cheie în validarea valorilor determinate.

Pentru fiecare fir testat se fac câte zece măsurători, cinci cu firul direct de pe rolă și încă cinci după ce eșantioanele de fir au stat 48 de ore într-un vas cu apă, la temperatura camerei. Conform standardului ISO, eșantioanele de fir pot avea lungime de 250mm  sau 500mm, recomandarea fiind pentru eșantioane de 50cm. Având în vedere că standul motorizat și automatizat folosit permite testarea specimenelor de lungime chiar mai mare de 50cm, măsurătorile se efectuează ținând cont de recomandarea din standard.

Trebuie făcută precizarea că lungimea de 50cm se referă la distanța măsurată de-a lungul firului (eșantionului) între cele două cleme de prindere. Asta înseamnă că un eșantion va avea lungimea totală de 60cm, cinci centimetri fiind necesari la fiecare dintre cele două capete pentru prinderea în clemele standului motorizat.

Cu alte cuvinte, testele vor fi efectuate pe primii șase metri de fir din rolă, trei metri cu firul direct de pe rolă, trei metri după ce firul a stat 48 de ore  în apă. O altă precizare importantă este că firele sunt din stocul magazinului, disponibile la data efectuării testelor.

Trecând la prezentarea procedurii de testare, rezistența la rupere și diametrul firului sunt parametrii cei mai de interes pentru pescar.

Primul măsurat dintre cei doi este diametrul. Pentru asta folosim un micrometru digital care are precizie de măsurare de miime de milimetru.

Deși cele mai multe fire utilizate în pescuitul la crap au diametrul declarat cu o precizie de două zecimale (adică sutime de milimetru), am întâlnit și fire la care diametrul este menționat cu trei zecimale.

Pe lângă asta, în special pentru pescarii interesați de distanțe extreme, precizia de trei zecimale este cu adevărat importantă pentru a vedea cât de aproape sau departe este valoarea măsurată de cea menționată pe rola firului. De exemplu, dacă un fir de 0,26mm are măsurat 0,269mm, atunci putem spune că firul respectiv este de fapt de 0,27mm. Clar voi pierde din distanță aruncând cu un fir mai gros.

Pentru a nu afecta rezultatele și a asigura repetabilitatea măsurătorilor, la fel de importantă, dacă nu chiar mai importantă decât precizia micrometrului, este forța cu care bacurile (fălcile) micrometrului strâng firul. Nu doar că această forță trebuie să fie cât mai mică, mai ales în cazul firelor textile, dar trebuie să fie aceeași la fiecare măsurătoare, pentru a asigura consistența rezultatelor.

Altfel, dacă un fir este strâns mai tare sau mai puțin tare (mai ales dacă este textil), putem obține diferențe semnificative de la o măsurătoare la alta. De aceea, micrometrul digital folosit permite reglarea forței cu care bacurile vor strânge firul și, cel mai important, indică vizual pe ecran atunci când forța aplicată firului a ajuns la valoarea setată.

Odată atinsă forța de strângere, apare litera H pe afișaj. Cât timp litera H este pe ecran, valoarea măsurată și afișată nu se mai modifică, chiar dacă operatorul va continua apropie (să strângă) sau să depărteze bacurile.

Ținând cont că firele testate sunt din materiale deformabile, cele textile deformându-se mult mai ușor față de monofilament și fluorocarbon, micrometrul este reglat pe valoarea minimă a forței de strângere. Astfel, măsurătorile nu vor fi afectate de faptul că, involuntar, fără să-și dea seama, operatorul a strâns prea mult sau prea puțin firul măsurat. Practic se elimină eroarea umană.

Dacă eșantioanele n-ar fi fost din materiale ușor deformabile, cum este, de exemplu, acest etalon ceramic având grosimea 0,500mm, denumit cală plan-paralelă, folosit în procesul de calibrare al micrometrului, atunci s-ar fi putut utiliza un micrometru obișnuit care nu are reglaj pentru forța de strângere.

Ar mai fi de adăugat că, având în vedere înalta precizie a micrometrului, valorile măsurate sunt influențate chiar și de eventualele fire de praf care se depun pe fețele drepte ale bacurilor și inclusiv de murdăria sau grăsimea care poate ajunge pe bacuri sau eșantioanele de fir de la mâna operatorului.

De aceea, suprafețele trebuie să fie în permanență perfect curate. În acest scop, operatorul poartă mănuși pentru a elimina riscul ca transpirația, murdăria sau grăsimea de pe mâini să ajungă pe fir sau bacuri, riscând astfel afectarea rezultatelor. Procedura prevede ca bacurile să fie verificate și curățate înaintea fiecărui set de măsurători. După curățare, suprafețele bacurilor se inspectează vizual folosind o lupă.

După ce s-a reglat forța de strângere și s-au curățat bacurile, se setează punctul de zero al micrometrului pentru forța minimă de strângere. Ulterior, se face o măsurătoare folosind cala plan-paralelă ceramică pentru a verifica funcționarea corectă a micrometrului și precizia. Odată asigurate aceste condiții, se măsoară diametrul undeva la jumătatea eșantionului de fir. Valoarea indicată pe afișajul micrometrului este notată în celula corespunzătoare din fișa de măsurare, după care se trece la următoarea măsurătoare: cântărirea.

Un alt parametru important pentru pescarii interesați să lanseze cât mai departe montura este greutatea firului. Un fir mai ușor ne ajută în distanță. Parametrul relevant este greutatea liniară, respectiv cât cântărește un metru de fir. Diametrul și greutatea firului sunt în relație directă, în sensul că un fir de diametru mai mare este, în mod normal, mai greu decât un alt fir de diametru mai mic.

Pentru determinarea greutății este folosit un cântar cu precizie de miligram, adică valori exprimate în grame cu trei zecimale. Avem nevoie de această precizie pentru a obține rezultate corecte și relevante, ținând cont că eșantioanele de 60cm șaizeci de centimetri cântăresc mai puțin de 1g. Știind cât cântăresc 60cm, folosind o formulă simplă, calculăm cât cântărește 1m de fir. Greutatea și diametrul fiind direct proporționale, avem practic o dublă verificare a valorilor, în sensul că dacă, de exemplu, greutatea ar varia de la o măsurătoare la alta a aceluiași fir, dar diametrul ar fi același, atunci am putea suspecta o eroare de funcționare a cântarului. Similar, dacă ar varia diametrul, dar greutatea ar fi constantă în cadrul măsurătorilor aceluiași fir, ar trebui să verificăm funcționarea micrometrului.

Precizia cântarului vine însă cu un preț: este cel mai sensibil dintre echipamentele folosite în testarea firelor. De aceea, trebuie atenție sporită în folosirea cântarului, astfel încât să nu se miște din poziție și să nu fie bruscat în operare, în special platanul. Oricum, procedura de testare implică reverificarea și, dacă este cazul, recalibrarea cântarului înainte de setul de măsurători al unui nou fir, folosind etalonul pus la dispoziție de producător. Tot pentru acuratețea rezultatelor, conform indicațiilor producătorului, pentru a evita erorile de măsurare, trebuie așteptat minim un minut de la momentul pornirii cântarului.

Ajungem la echipamentul “vedeta” în testarea rezistenței firelor, și anume: standul motorizat și automatizat. Normele din standardul ISO precizează că alungirea, respectiv tensionarea firului trebuie făcute cu viteză constantă, corelată cu lungimea eșantionului. Astfel, pentru eșantioanele de 500mm – lungime recomandată în standard – viteza de deplasare a părții mobile trebuie să fie de 500mm/minut.

Această condiție este îndeplinită de motorul “pas cu pas”, de precizie care asigură deplasarea cu viteza constantă stabilită de operator, în cazul de față 500mm/minut.

Apoi, ținând cont că lungimea eșantionului crește prin alungirea firului până la momentul ruperii, standul trebuie să permită o cursă suficient de lungă.

Operarea se poate face atât manual, cât și automat. În modul automat intervenția operatorului este minimă, respectiv nu trebuie decât să inițieze testarea apăsând un buton.

Important pentru repetabilitatea măsurătorilor și acuratețea rezultatelor este că, după ruperea firului, partea mobilă revine și se oprește automat în poziția inițială (sau de zero). Punctul de zero este stabilit astfel încât distanța dintre prinderi să fie de 50cm de fiecare dată, la toate măsurătorile.

Deși nu sunt parte integrantă din stand, clemele care prind firul (sau în engleză grip-urile) sunt esențiale în procesul de testare. Așa cum este prevăzut și se insistă în normele ISO aplicabile în cazul de față, grip-urile trebuie să împiedice atât alunecarea firului în timpul tensionării, cât și ruperea firului de la nivelul fălcilor clemei.

Altfel, fie că firul alunecă, fie că s-a rupt de la clemă, măsurătoarea este considerată invalidă și trebuie repetată.

Nu în ultimul rând, standul motorizat comunică bidirecțional cu aplicația software dedicată (despre care voi vorbi separat puțin mai încolo). Aplicația rulează pe calculator preluând în timp real datele care ajung în tabelul și graficul de măsurare. Totodată, operatorul inițiază testarea și poate comanda standul direct din aplicație.

De la standul de măsurare trecem la dinamometru, instrumentul utilizat pentru măsurarea forței cu care este tensionat firul. Aparatul este configurat să memoreze rezultatele fiecărei măsurători, respectiv valoarea maximă a forței la care s-a rupt firul.

Componenta care măsoară forța este celula de sarcină. Aceasta este fixată de partea mobilă a standului și conectată printr-un cablu cu dinamometrul. Semnalele pe care celula de sarcină le transmite în timp real sunt transformate în valori afișate pe ecranul dinamometrului. Valorile sunt transmise mai departe la calculator și preluate în aplicația software.

Calibrarea dinamometrului a fost realizată de producătorul echipamentului care a emis și certificatul de calibrare aferent. Acest aspect este important pentru a ne asigura că valorile măsurate sunt reale.

Spre deosebire de celelalte echipamente care pot fi verificate imediat folosind etaloane dedicate acestui scop, verificarea dinamometrului implică o procedură mai complexă care se poate efectua doar în laboratoare specializate. De aceea, am solicitat producătorului efectuarea verificării și calibrării.

Dinamometrul memorează și poate afișa ulterior valorile maxime măsurate aferente ultimelor zece testări iar, în timpul testării, indică în timp real forța cu care este tensionat firul în fiecare moment.

Conform normelor ISO, pentru a asigura repetabilitatea și acuratețea măsurătorilor, firul trebuie ușor pretensionat atunci când este prins în cleme. În acest sens, dinamometrul este configurat pentru a indica dacă forța de pretensionare aplicată de operator se află în plaja acceptabilă înainte de începerea testării, respectiv firul să nu fie nici prea moale (ledul din stânga trebuie să fie stins), nici prea tensionat (ledul din dreapta să fie stins).

Valorile măsurate au precizie de două zecimale și pot fi afișate în diferite unități de măsură, pe noi interesându-ne să vedem echivalentul în kilograme al forței aplicate, aceasta fiind și unitatea de măsură a rezistenței firului indicată pe rolă de producător.

Rezistența firului sau, mai simplu, cât ține firul în lupta cu peștii este parametrul de care, cel mai probabil, orice pescar este interesat. Cunoscând rezistența măsurată a firului și știind cât de mult putem forța ne dictează modul în care acționăm în timpul drilul și astfel putem face diferența dintre un pește pierdut și unul ajuns în minciog.

Un alt parametru de mare interes pentru pescari și nu doar pentru cei interesați de distanțe extreme este alungirea firului. Cu cât firul are o alungire mai mică, cu atât pescarul simte mai bine ce se întâmplă la capătul firului, ce face peștele în timpul drilului. Acesta este și motivul pentru care se folosesc fire textile, deci cu alungire minimă, atunci când se sondează substratul cu pluta de marcaj, tocmai ca să simțim cât mai bine substratul. Alt avantaj al firelor cu alungire mai mică este că trăsătura peștelui va fi semnalizată mai repede, mai ales dacă pescuim plantat la distanțe mari, de peste 200m de metri. Totodată, fie că lansăm la distanțe extreme, fie la distanțe mici sau medii, cu cât firul principal se alungește mai puțin, cu atât lansarea va fi mai precisă și, totodată, efortul depus de pescar în timpul lansării mai mic.

Rigla digitală este instrumentul cu care se măsoară distanța pe care s-a deplasat partea mobilă a standului. Are un cap care culisează sus-jos fixat pe componenta mobilă a standului, deplasându-se împreună. Astfel, se determină lungimea pe care o avea firul în momentul ruperii, respectiv poziția clemei mobile față de poziția sa inițială.

La fel ca dinamometrul, rigla digitală transmite valori către calculator care sunt preluate în aplicația software atât pentru a fi stocate în tabelul de măsurare, cât și pentru a construi graficul forță-deplasare. Valorile indicate de riglă sunt în milimetri, cu precizie de două zecimale.

Pentru ca aplicația să poată prelua datele transmise de riglă, trebuie efectuată în prealabil calibrarea folosind etalonul de 100mm pus la dispoziție de producător.

În cadrul procesului de calibrare se stabilește și poziția capului riglei care este considerată punctul de zero. Aceasta este practic poziția în care partea mobilă se va afla înainte de fiecare măsurătoare.

Ca să aibă sens și să fie cu adevărat utilă pentru pescar, alungirea firului se calculează și se reprezintă în procente. De exemplu, un fir a cărui alungire determinată este de 20%, înseamnă că să se poate alungi maxim, până să se rupă, cu câte doi metri la fiecare zece metri sau, altfel spus, cu 20m la 100m.

Datele măsurate de rigla digitală și dinamometru ajung în aplicația software dedicată livrată împreună cu standul.

Testarea propriu-zisă începe prin comanda pe care operatorul o dă standului motorizat prin intermediul aplicației .

Fiecare măsurătoare are un set separat de valori care se stochează automat și continuu în aplicație în tabelul aferent măsurătorii.

Pe baza valorilor recepționate de la instrumente se construiește în timp real graficul forță – deplasare, astfel încât, la finalul testării respective, să putem identifica imediat vizual punctul de maxim, respectiv forța maximă la care a rezistat firul și alungirea, ca valoare absolută, la momentul respectiv.

Prin forma sa, graficul ne poate indica dacă firul a alunecat în timpul testării, caz în care, așa cum am mai spus, rezultatul se invalidează și măsurătoarea se reface.

Înainte ca datele să fie preluate de operator din aplicație în fișa de măsurare, se efectuează o analiză comparativă între măsurători pentru a ne asigura că nu sunt variații mari între testările efectuate pe același fir.

Valorile măsurate cu echipamentele despre care am vorbit până acum, se scriu într-un tabel special numit fișă de măsurare. Se notează cele patru valori – diametru, greutate, rezistență și alungire – pentru fiecare determinare în parte dintre cele cinci. Atât pentru firul uscat, cât și pentru măsurătorile efectuate după ce firul a stat 48 de ore patruzeci și opt în apă.

În acest fișier se mai notează data și ora la care firul a fost introdus și, respectiv, scos din apă. Asta, pentru a ne asigura că toate firele au stat în apă aproximativ aceeași perioadă de timp.

Nu este o problemă dacă un fir a stat mai mult sau mai puțin cu o oră decât altul. Important este să nu fie diferențe mari, de multe ore, care ar putea afecta rezultatele.

Pe baza celor patru valori măsurate utilizând echipamente specializate, urmând proceduri conform standardelor ISO aplicabile și folosind metode de calcul specifice testării de laborator, se determină valoarea, să-i spunem oficială și publică, asociată parametrului corespunzător.

Astfel, ajungem la finalul procesului, obținând ceea ce îl interesează practic pe pescar referitor la firul cu care pescuiește: diametrul (milimetri cu trei zecimale), greutatea pe metru liniar (grame cu trei zecimale), rezistența la rupere (kilograme cu două zecimale) și alungirea (procente cu două zecimale).

În încheiere aș dori să atrag atenția asupra câtorva aspecte importante. Deși valorile celor patru parametri au fost determinate folosind echipamente de precizie și urmând proceduri standard, în utilizarea reală, la pescuit, trebuie să ne așteptăm ca firul să reziste mai puțin. De ce? În primul rând deoarece firele vor avea noduri care, așa cum se știe, slăbesc rezistența firului. De exemplu, sunt noduri care în funcție de cum sunt legate scad rezistența firului cu aproximativ 20% douăzeci la sută, 30% și chiar mai mult.

Apoi, în timpul drilului sau când forțăm în agațătură, firul va suferi șocuri mecanice la care nu a fost supus în timpul testelor. Cu siguranță peștele sau pescarul nu va trage de fir cu viteză contantă mică.

Mai departe, testele fiind efectuate la interior, putem spune că au fost în condiții controlate, care ar putea fi considerate ideale față de variațiile mari sau condițiile extreme cu care ne putem întâlni la pescuit. De exemplu, diferențe mari de temperatură între zi și noapte sau temperaturi foarte scăzute în sezonul rece sau foarte ridicate în sezonul cald. La fel, dacă prindem o perioadă ploioasă în timpul partidei, umiditatea va fi mult mai mare decât cea de la momentul testării.

Referitor la apă și umiditate, deși pentru măsurători firul a fost ținut în apă timp de 48 de ore, la pescuit, de multe ori vom avea partide care durează mai mult de atât.

Nu în ultimul rând, în condiții reale de utilizare, asupra firului acționează factori externi fizici și chimici, cum ar fi: frecarea firului cu galetul, buza tamburului și inelele lansetelor, frecarea firului pe substrat sau alte obstacole din apă, tensionarea firului în dril și în lansare, răsucirea firului, acțiunea radiațiilor ultraviolete, compoziția chimică a apei, murdăria din apă care se depune pe fir.

Încă un aspect care mai trebuie menționat este că deși magazinul știe când respectivele fire au intrat în stocul propriu, nu știm cât timp a trecut și în ce condiții – temperatură și umiditate – au fost păstrate firele de la linia de producție până la raftul magazinului. Cu cât firul este mai vechi și păstrat în condiții improprii, cu atât îi scad performanțele.

Tot ce am prezentat aici nu face decât ca în realitate, cel mai probabil, firele să aibă o rezistență mai mică decât ce a rezultat în urma testării și, cu siguranță, rezistența firului va scădea în timp, de la o partidă la alta. Scăderea performanțelor va fi mai accentuată sau mai lentă, în funcție de calitatea firului și modul în care este folosit (durata partidelor, talia și numărul peștilor din dril, condițiile de pescuit etc.).

În loc de concluzie fac o recomandare: atunci când analizăm rezultatele obținute în urma testelor de laborator, trebuie să ținem cont că valorile determinate sunt importante nu atât pentru că ne arată care fire sunt mai rezistente decât altele, ci ne arată ce așteptări ar trebui să avem de la firele pe care le cumpărăm, indiferent de prețul cu care le-am achiziționat.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

7 Comentarii

    1. Alături de firele monofilament, vor fi testate și firele textile și fluorocarbon. În funcție de stocul magazinului și interesul arătat de pescari, firele (mărci, modele, diametre) ajung mai repede sau mai târziu pe bancul de testare. De fiecare dată când se vor adăuga noi fire în tabel, vom anunța.

  1. M-ar interesa sa vad rezultatele testelor pentru firul ASSO ULTRA CAST. Avati cumva in vedere testarea acestui fir ?

    1. MarelePescar testează și măsoară doar firele pe care le comercializează. Dacă vă interesează un fir existent în oferta magazinului, care nu este deja prezent în tabelul cu rezultate, vă rugăm să ne spuneți.

  2. De peste 30 de ani, de când pun fire pe mulinete, mă lovesc de aceeasi problema – ajunge firul de pe rolă pentru mulinetă sau burez? Dacă burez, cât?
    Și atunci pun firul pe mulineta, văd cât lipsește, completez cu buraj, apoi mut totul pe alta rolă (sau tamburul altei mulinete), apoi din nou pe alta rolă (sau tambur) ca sa vina cu capătul burajului, și abia a 4-a oară îl pun la loc pe mulineta pe care o voi folosi. Timp… cam 1h, ca sa fiu sigur ca se înfășoară ok, ca nu se răsucește excesiv, etc.
    Și asta doar pt ca informațiile de pe tambururile mulinetelor sunt la fel de proaste ca cele de pe ambalajele firelor.
    De ex. Pe un Penn SSV 4500 scrie ca intra 200yd de 30lbs. Însă in realitate, 200m de fir varivas seabass de 28lbs abia umple 1/3 din tambur. DAR, 100m de fir TUF Line de 15lbs umplu 2/3 din tambur!!!!
    Problema rămâne și dacă se folosesc notații de diametre gen “fir de 0.20, 0,25” sau numerotarea japoneza “fir de #1, #1.5, sau #4”.
    Nu se va rezolva mare lucru pana nu se pun producătorii de acord.

  3. Bună ziua,
    Din gama de monofilament lipsesc cu desăvârșire produsele Cralusso, fire pe care vreau să le compar cu celelalte deja testate de dvs.
    De asemenea vreau să mă ajuți cu dimensiunile firului textil Fox Exocet Marker, pe care producătorul îl comercializează ca având 0,18 dar dvs l-ați găsit cu 0,253!?!
    Mulțumesc

    1. Avem în plan să testăm și fire folosite în special de pescarii de staționar. Ca și până acum, vom anunța când vor fi adăugate în tabel noi rezultate.

      Cât privește firul textil menționat, dacă ne uităm cu atenție la toate firele textile măsurate la care producătorul specifică diametrul, vom constata diferențe similare. Cu alte cuvinte, în cazul firelor textile, trebuie să ne așteptăm ca diametrul real să fie mai mare decât valoarea înscrisă pe etichetă. Cât de mari sunt diferențele? Doar măsurătorile ne pot oferi astfel de informații.