Pescuitul crapului | Bambină vs. avertizor electronic

Transcriere audio

La modul simplist, semnalizarea poate fi vizuală, sonoră sau ambele simultan. Vizuală înseamnă că trebuie să se afle suficient de aproape, în câmpul nostru vizual și să menținem contactul în permanență.

Aparent, nu e nicio problemă, numai că dacă, de exemplu, ne propunem să fim atenți în același timp, la mai multe plute sau la bambinele lansetelor aflate la distanță între ele, astfel încât să nu le cuprindem dintr-o singură privire, s-ar putea să constatăm că, după o vreme, devine obositor, mai ales dacă suflă vântul și mișcă în permanență bambinele. Dacă nici nu trage peștele, sunt mari șanse să ne plictisim rapid și să ne deconcentrăm.

Semnalizarea sonoră are avantajul că tot ce trebuie să facem este să fim suficient de aproape de lansete pentru a auzi semnalul. Totuși, dacă avem vânt puternic, ploaie torențială sau alte zgomote puternice ambientale, cresc șansele să nu mai auzim trăsătura.

Ajungem astfel la concluzia că un sistem care include atât semnalizarea vizuală, cât și sonoră este de preferat, scăzând riscul să ratăm trăsătura. Da, numai că nu am luat în calcul toate situațiile cu care ne putem întâlni la pescuit, și mă refer în special la partidele de minim 24 de ore. Cel mai probabil, vom fi nevoiți să mai și dormim, timp în care, cu siguranță, nu vom vedea semnalul luminos și, cel mai probabil, nu vom auzi avertizarea sonoră. 

Asta înseamnă că indicatorii, să le spunem pasivi, în care intră plutele, bambinele și clopoțeii, nu sunt o soluție viabilă pentru partidele mai lungi. Alternativa care ne oferă, pe de o parte, confort, prin faptul că nu trebuie să fim în permanență cu ochii pe lansete și cu urechile ciulite, și, pe de altă parte, o semnalizare mai precisă decât indicatorii pasivi este avertizorul electronic și, în special, varianta de avertizor electronic plus stație.

Paranteză: pentru avertizor se folosește și termenul senzor. Deci, senzor sau avertizor… tot aia e. Închid paranteza.

Cei care fac partide scurte, probabil, vor spune că n-au nevoie de senzori, că n-are sens să dea atâția bani, că își fac foarte bine treaba și cu bambinele. Și chiar așa este… până la un punct. Cu toate astea, dacă ar avea ocazia să pescuiască, de test, cu avertizoare în loc de bambine, sunt mari șanse să prefere senzorii.

Ca să fac o comparație, este ca și cum am spune “de ce să cumpărăm o mașină cu aer condiționat, când putem deschide geamul?”. Cel mai bun răspuns la această întrebare îl dăm singuri după ce am condus, într-o zi toridă, o mașină cu aer condiționat.

Am spus “avertizoare în loc de bambine”, dar “stai puțin”, ar putea zice cineva, “am văzut pescari care folosesc senzori împreună cu bambine”. De aici am putea trage concluzia că tot bambina este de bază. Ba mai mult, de ce să mai dăm banii și pe senzori, pe lângă bambină?

Până să intru în detalii, am două recomandări pentru cei care folosesc această combinație, senzor – bambină. Prima: să nu poziționeze bambina pe fir în spatele senzorului, între senzor și vârful lansetei, ci între avertizor și mulinetă.

A doua: dacă vor să valorifice la maxim avantajele senzorului, să renunțe la bambină și să folosească swinger sau hanger. Voi explica mai încolo semnificația celor două cuvinte în limba engleză, dar până atunci să reținem că ambele au același rol de bază: să aplice o forță pe firul cu care pescuim, tensionându-l.

Bun, în punctul ăsta unii dintre privitorii care folosesc bambine, ar putea spune, pe bună dreptate: “Deci nu este suficient să-mi cumpăr senzori, trebuie să-mi iau și swinger-e. Ba mai mult, cu cât dau pe senzori și swinger-e, îmi cumpăr la bambine, de îmi ajung toată viața.”.

Mă întorc la comparația de mai devreme, bambina – mașina fără aer condiționat, senzorul – mașina cu aer condiționat. Și din moment ce, între timp, am introdus în discuție termenele “swinger” și “hanger”, acestea ar putea fi privite ca sistemul climatronic pentru aerul condiționat.

Dar revin la ideea “cu banii de senzori, îmi cumpăr bambine pentru o viață și rămân și pentru copiii mei”, reamintind că pescarul care folosește bambine este cel care deschide geamul la mașină, neavând aer condiționat. 

Să ne gândim acum ce ar spune cineva care nu are mașină, ci are o bicicletă sau o căruță. Probabil că ar exprima o idee similară: “la cât costă o mașină, îmi iau nu știu câte biciclete sau căruțe, că, până la urmă, cu oricare dintre ele ajung din punctul A în punctul B”.

Ca să nu o mai lungesc cu povești și comparații, cel mai bine ne putem convinge dacă ceva ni se potrivește, testând. De la haine și mașini, până la senzori în loc de bambine. Apoi, dacă vom considera că a meritat banii sau nu, este o apreciere personală, subiect despre care am vorbit pe larg în capitolul “Alegerea echipamentului în funcție de valoarea produsului” din primul episod al seriei “Pescuitul crapului”.

Dacă despre unele echipamente din pescuitul la crap am putea spune că sunt fițe și figuri, cu siguranță, senzorii nu se încadrează la această categorie. Deși, teoretic, ne-am putea lipsi de ei, folosind alte sisteme de semnalizare, pe care le-am numit pasive, avantajele practice oferite de senzori sunt prea importante, pentru a fi ignorate.

Poate că cel mai important câștig pentru pescar este la capitolele confort și, aș putea spune, chiar siguranță. Bambina rămasă pe fir în timpul drilului poate duce la încurcarea firului după inel, cauzând ruperea firului.  Desigur, putem detașa bambina după ce înțepăm peștele, cu condiția să nu uităm, în emoția trăsăturii. Și chiar dacă nu ne pierdem cu firea și nu uităm bambina pe fir, atunci când o dăm jos, firul se înmoaie, pierdem contactul cu peștele, existând riscul să-l pierdem.

Apoi, faptul că nu mai trebuie să stăm “lipiți” de lansete, cu ochii ațintiți la punct fix, pe bambine, ne oferă libertatea de face altceva în timp ce așteptăm peștele, fără să riscăm ratarea trăsăturii.

Spre exemplu, putem admira liniștiți peisajul bucurându-ne pe deplin de momentele petrecute pe malul apei, ne putem ocupa de alte activități care țin tot de pescuit (legăm cârlige, pregătim nadă, nădim, lansăm montura, sondăm apa căutând alte zone unde să plasăm montura etc.), putem facem alte lucruri, să le zicem administrative, cum ar fi instalarea cortului, a umbrelei sau preparea mâncării.

Putem sta de vorbă relaxați cu partenerul de pescuit sau să socializăm vecinul de stand, fără să ne fie teamă că ne-am luat cu vorba și, nefiind atenți la trăsătură, peștele ne-a luat lanseta de pe suport.

Sub aspect tehnic, folosind corect senzorii vom reduce, până la eliminare, atât semnalizările false cât și riscul de a rata trăsătura. Pentru a le putea folosi corect, trebuie să înțelegem cum funcționează avertizoarele, măcar la nivel de bază.