Pescuitul crapului | Avertizorul electronic. Funcții opționale și accesorii

Transcriere audio

Soluția pentru a scăpa de grija volumului avertizorului este să folosim un model cu stație. Astfel, din moment ce stația este sau ar trebui să fie tot timpul asupra noastră sau aproape de noi, nu mai este obligatoriu să auzim și senzorul în cazul unei trăsături. Asta nu înseamnă că la modelele cu stație semnalizarea sonoră a avertizorului este inutilă și nici că trebuie să fie la zero nivelul sunetului la senzor, să nu mai facă niciun zgomot. Oricum, chiar dacă setăm nivelul minim la senzor, stația va semnaliza sonor la nivelul setat pe stație. Cele două niveluri ale sunetului avertizor-stație sunt independente.

Iată un caz des întâlnit care arată de ce nu este indicat să “amuțim” senzorul: suntem relaxați pe scaun sau suntem în pat, dormim și stația se află lângă noi. Ce facem dacă avem trăsătură? Cel mai probabil, vom sări din scaun sau din pat, ca la pompieri, repezindu-ne spre lansete. Dar unde este stația? Am lăsat-o lângă scaun sau în cort. Nu este o problemă, ar putea spune cineva. Din moment ce ne-am dus la lansete, dacă vom avea o altă trăsătură, o vom auzi, fiind în dril lângă senzori. Așa este, cu condiția ca senzorii să aibă difuzor și nivelul sunetului să nu fie zero.

Oricum, situațiile de dublu dril sunt mai rare. Mult mai dese sunt cele în care, în timpul drilului, în special noaptea, agățăm cu peștele sau cu montura firul altei lansete. Dacă auzim senzorul respectivei lansete, că de văzut s-ar putea să nu îl vedem, fiind cu ochii spre apă și atenți la pește, putem reacționa din timp, de cum auzim alt avertizor, încercând să controlăm peștele și drilul astfel încât să evităm încurcarea firelor între ele.

Când am vorbit despre funcțiile de bază, am spus că tonalitatea – sunetul pe care îl generează senzorul – ține mai mult de preferințele personale. Și chiar așa este: unii pescari preferă sunetele mai înalte, alții pe cele mai joase. Dar indiferent de sunet, ne ajută dacă senzorul diferențiază semnalizarea în funcție de direcția de deplasare a peștelui: se duce în larg, ia fir sau, cum se mai spune, avem run (termen din limba engleză care, în acest context înseamnă a alerga, a fugi) sau peștele vine spre noi sau, în limba engleză, spunem că este drop sau drop back (tradus “cădere”). Practic, în primul caz, când peștele se depărtează de lansetă, firul se tensionează, iar când peștele vine spre malul nostru, firul se înmoaie.

Diferențierea run-ului de drop, la avertizoarele care au această facilitate, se face sonor prin faptul că sunetul ales este redat cu o tonalitate mai joasă la drop, ducându-ne cu gândul la “moale”, la înmuierea firului. În plus, sunt senzori la care sunetul este redat într-un ritm mai alert sau mai lent, în funcție de viteza de deplasare a firului, respectiv a peștelui. Vizual, diferențierea se face, de regulă, prin faptul că la run, ledul stă aprins continuu, iar la drop back luminează intermitent.

De ce sunt importante aceste detalii ale semnalizării, să avem din prima clipă informația că peștele vine spre sau se depărtează de noi și că o face agresiv (rapid) sau lent? Pentru că știm deja cum să reacționăm, ce să facem când ajungem la lansetă, astfel încât să reducem cât mai mult riscul de a rata peștele. Nu voi vorbim acum despre asta deoarece este un subiect pe care îl voi trata într-un material viitor. Aducând în discuție stația și diferențierea semnalizării pentru run și drop, am ajuns la funcțiile/setările opționale sau avansate ale senzorilor care pot fi prezente sau nu, în funcție de brand și model.

Continui cu alte funcții care merită amintite, prezente doar la anumite modele. Mufa Jack mamă pentru conectarea swinger-elor sau hanger-elor cu iluminare și cablu cu mufă Jack tată. Deși am spus “doar la anumite modele”, din ce în ce mai mulți producători au în ofertă senzori cu mufă Jack.

Practic, în momentul în care avertizorul semnalizează trăsătura, se aprinde și ledul swinger-ului. În principiu, din moment ce mufa Jack este un conector foarte răspândit, putem conecta orice swinger la orice avertizor, bineînțeles, cu condiția ca ambii să aibă mufe. Totuși, pentru o compatibilitate de 100%, este recomandabil ca senzorii și swinger-ele să fie produși de aceeași firmă. Altfel, se poate întâmpla ca tensiunea de la mufa avertizorului să fie prea mică sau prea mare pentru ledul swinger-ului, făcând ca acesta să lumineze prea puțin sau, la extrema cealaltă, chiar să se ardă.

Swinger-ele iluminate sunt de real ajutor pe timp de noapte, pescarul observând mai repede și mai clar ce se întâmplă, respectiv dacă firul se tensionează sau se detensionează. Tot pentru pescuitul de noapte, unele modele de avertizoare au “mod de zi” și “mod de noapte”.

În modul de noapte, au o lumină discretă, de veghe care poate fi de la un led separat sau chiar ledul sau ledurile care semnalizează trăsătura cu o lumină slabă. Pe lângă imaginea feerică atunci când privim lansetele, lumina de veghe ne ajută, în special în nopțile fără lună sau înnorate, să localizăm rapid lansetele fără să fim nevoiți să aprindem lanterna. Am menționat mai devreme despre compatibilitatea senzor-swinger.

Tot la acest capitol intră și filetul avertizorului. Prinderea de suport, pichet, rod pod se face prin înfiletare. În mod normal, aceste filete sunt standard, deci nu ar trebui să fie probleme de potrivire. Nu strică, însă, să verificăm în descrierea avertizorului dacă nu cumva are un filet atipic care, de exemplu, se potrivește doar cu suporturile acelui producător.

Deși, aparent, înfiletarea senzorului în suport este o operație rapidă, vom constata că, a-l fixa ferm în poziția dorită, ne ia ceva timp. Înmulțim cu 4 și s-ar putea să ajungem la câteva minute, doar pentru a monta avertizoarele. Avem două soluții: fie lăsăm senzorii pe suport, dar este mai dificil să-i protejăm pe durata transportului și depozitării, fie folosim conectori rapizi. Aceștia sunt din două piese care au un sistem rapid de interconectare și blocare. O piesă rămâne fixată pe suport, iar cealaltă pe senzor.
Astfel, în doar câteva secunde, avem toate avertizoarele montate în poziția dorită.

Similar, la finalul partidei, când demontăm senzorii. De avut în vedere că nu toți conectorii rapizi sunt la fel. Diferă sistemul de îmbinare, de la producător la producător. Astfel, la unii îmbinarea este fermă, nu există jocuri, la alții, în schimb, există mai mult sau mai puțin joc care, de regulă, crește în timp. Ca la orice achiziție, să fim atenți pe ce dăm banii. Un alt avantaj al folosirii conectorilor rapizi este reducerea, până la eliminare, a uzurii filetelor. Tot montând-demontând avertizoarele la fiecare partidă, mai ales dacă ne grăbim și nu suntem atenți, putem forța și strica filetul ori pe cel al senzorului, ori pe cel al suportului, depinde care material este mai dur.

Când folosim conectori rapizi, în cazul senzorilor care vin cu valigetă buretată, pentru a putea fi transportați în aceleași condiții de siguranță, nu trebuie decât să se decupeze puțin buretele, pentru a face loc părții din conectorul rapid care rămâne fixată pe avertizor.

Dacă alegerea tonalității este una dintre funcțiile de bază, alegerea sau, mai bine spus, schimbarea culorii ledului sau ledurilor de semnalizare este posibilă doar la unele modele. Cei mai mulți senzori vin cu leduri de culori prestabilitate, cele comune fiind roșu, verde, albastru și galben. Mai întâlnim alte trei culori: alb, violet și portocaliu, ultima putând fi asimilată cu galben. La modelele la care este posibilă schimbarea culorii ledurilor, alegerea este mai simplă deoarece putem modifica oricând culorile. De exemplu, dacă vrem să aibă toate avertizoarele lumină roșie sau altă combinație de culori, se rezolvă imediat.

Însă, la senzorii care nu au opțiunea pentru schimbarea culorii ledurilor, trebuie să ne decidem înainte de achiziție ce culoare sau culori dorim. Culoarea luminii senzorilor este de natură subiectivă. Cu toate astea, pentru a diferenția lansetele, respectiv să știm imediat spre care lansetă să mergem în cazul unei trăsături, ne ajută ca avertizoarele să aibă lumini de culori diferite.

O altă funcție utilă opțională este butonul sau modul silențios, în engleză “mute”. Apăsând acest buton, senzorul nu mai emite niciun semnal pentru o anumită durată, 30 de secunde, de exemplu. Astfel, putem face în liniște – și la propriu, și la figurat – ajustările necesare la mulinetă, swinger și fir, fără ca senzorul să sune în acest timp. Așa cum voi explica puțin mai încolo, aranjarea corectă a firului este o etapă extrem de importantă în semnalizarea corectă a trăsăturii, necesitând câteva secunde bune sau chiar zeci de secunde.

Tot la “opționale” ar mai fi de menționat avertizările “baterie descărcată” și anti-furt. Le-am menționat împreună dar nu sunt legate și nici nu este obligatoriu ca un senzor care are una dintre aceste funcții o are și pe cealaltă.

Prima dintre ele se referă la emiterea unui semnal distinct, vizual și/sau sonor, prin care suntem anunțați că bateria este descărcată. Unii senzori au un led dedicat pentru asta, alții ne anunță prin intermediul ledurilor standard.

Alarma anti-furt este prezentă doar la unele modele care au stație și constă în semnalizarea sonoră printr-un sunet distinctiv că a fost închis senzorul. Cineva care și-ar propune să ne fure avertizoarele, primul lucru pe care l-ar face ar fi să închidă senzorul, pentru a nu exista riscul să sune în timp ce ridică lanseta și îl demontează.

Dacă tot am vorbit de stație, cum am mai spus, doar anumite modele transmit la distanță, prin unde radio, semnalizarea trăsăturii. Acestea sunt, de regulă, cele care au în denumire “+1”. Doi, trei sau patru plus unu care înseamnă o stație și doi, trei sau patru senzori. Deși stația în sine este opțională, având în vedere avantajele, aș zice că devine obligatorie, mai ales atunci când peștele este inactiv, având intervale lungi între trăsături. Am putea spune că, prin intermediul stației, avem în permanență senzorii cu noi sau lângă noi. Cu o condiție: să funcționeze comunicarea dintre avertizoare și stație.

Din moment ce transmisia se face prin unde radio, există o distanță limită pâna la care semnalul transmis de senzor poate fi recepționat de către stație. Care este limita maximă depinde de la producător la producător și de la model la model. Aș zice totuși că undeva între 50m și 100m suntem în raza de acoperire pentru orice model. Cu o precizare însă: comunicarea avertizor – stație este afectată și chiar împiedicată de obstacolele dintre stație și avertizor, cum ar fi copaci, arbuști, stuf, construcții, denivelări, diferențe de nivel ale solului etc. Astfel, cu cât distanța maximă declarată de producător este mai mare, cu atât este mai mic riscul ca semnalul de la senzor să nu ajungă la stație. Legat de asta, întâlnim modele care au o funcție numită “range test” care înseamnă “testarea distanței”.

Avertizorul și stația au un mod special pentru testarea distanței care ne permite să vedem dacă stația mai primește semnal de la senzor și, în unele cazuri, ne indică și intensitatea semnalului, pe măsură ce ne depărtăm de lansete. Că tot vorbim de distanțe, aș vrea să aduc în discuție un aspect foarte important: chiar dacă folosim un set de senzori plus stație care au o rază de 100m sau chiar mai mult, este contraindicat să fim atât de departe de lansete. Asta deoarece, chiar dacă stația ne semnalizează trăsătură, până ajungem la lansete, trec câteva zeci de secunde bune care pot duce la pierderea peștelui sau, mai rău, la pierderea lansetei, peștele trăgând în apă lanseta de pe suport sau cu tot cu suport.

Deși seturile se vând în combinația de maxim 4 + 1, există modele de stații pe care se pot înregistra mai mult de 4 senzori, pentru cazurile în care pescuim cu mai mult de patru lansete în același timp. Înregistrarea avertizorului sau, altfel spus, împerecherea acestuia cu stația este un proces relativ simplu descris în manualul de utilizare.

Printre funcțiile opționale specifice stației enumăr: semnalizarea trăsăturii prin vibrație (nu mai emite semnale sonore când avem trăsătură, ci vibrează, similar telefonului mobil pe vibrații), lanternă (activată printr-un buton dedicat), lumină ambientală care se aprinde automat atunci când avem trăsătură (utilă pe timp de noapte, când suntem în cort și este beznă), memorarea trăsăturii (să vedem pe ce lansetă a fost ultima trăsătură, în caz că până ne-am trezit și dezmeticit n-am apucat să vedem care senzor a sunat).

Ar mai fi de menționat un accesoriu opțional care, la unele modele este inclus, iar la altele se cumpără separat. Este vorba de snag ears, care tradus din engleză înseamnă “urechi de agățare sau de prindere”. Aceasta este o piesă care arată ca două bețe sau urechi – de aici și numele – care se atașează de senzor și al cărei rol este să împiedice lanseta să cadă de pe suport în cazul unei trăsături violente, mai ales atunci când peștele trage de fir în lateral. Practic, prelungește cele două margini (urechi) ale avertizorului între care stă lanseta.

Tot în categoria accesoriilor ar putea intra și swinger-ul, numai că având un rol extrem de important în semnalizarea corectă a trăsăturii, i-am dedicat un capitol separat.