Pescuitul crapului | Reglarea avertizorului și swinger-ului
Loading advertisement...
Preload Image
Următorul

Pescuitul crapului | Swinger-ul

Anulare
Auto Play
0 Comentarii

Pescuitul crapului | Reglarea avertizorului și swinger-ului

În acest capitol

Poziția corectă a lansetei față de avertizor

Corectarea unghiului lansetă-senzor

Poziția corectă a swinger-ului în raport cu inelele lansetei

Poziția recomandată pentru galetul mulinetei

Tensionarea firului

Verificarea reglajelor

Nivelul recomandat pentru sensibilitatea senzorului

Nivelul recomandat pentru volumul avertizorului

Transcriere audio

Am spus că rolul principal al swinger-ului este îmbunătățirea detetecției senzoului, respectiv să reducă numărul alarmelor false și, totodată, să scadă riscul ca peștele să tragă și avertizorul să nu semnalizeze. Practic, swinger-ul asigură că firul este în contact permanent cu rola senzorului atunci când firul se deplasează, menținând,până la un punct, o tensiune relativ constantă a firului pe rolă.

De exemplu, dacă nu ar exista tensiunea aplicată firului de swinger, atunci când peștele ia cârligul și vine spre mal, firul se înmoaie, se detensionează și crește riscul ca avertizorul,
în funcție de nivelul sensibilității, să nu semnalizeze. Pentru a nu rata trăsăturile, firul trebuie să fie în contact cu rola pe o suprafață cât mai mare și să preseze rola. Astfel, ne asigurăm că frecarea dintre rolă și fir este suficientă pentru a roti rola atunci când firul se mișcă.

Unul dintre aspectele importante, poate chiar cel mai important, în setarea corectă a ansamblului lansetă – mulinetă – fir – avertizor – swinger este ca lanseta să fie perpendiculară pe senzor sau la unghi cât mai apropiat de 90° .

Dacă lanseta se află în alt unghi cu senzorul, crește riscul ca rola să nu fie pusă în mișcare de fir, nesemnalizând trăsătura. O soluție pentru cei care nu folosesc rod pod și pescuiesc cu lansetele înclinate este utilizarea adaptoarelor care permit înclinarea avertizorului sau buzz bar-ului. Vom regla unghiul adaptorului astfel încât lanseta să fie perpendiculară pe senzor.

Un alt aspect este poziția swinger-ului față de inelele lansetei. Indiferent de preferințele fiecăruia, cu inelul de plecare în fața sau în spatele senzorului, mai aproape sau mai departe de senzor, important este ca inelele să nu împiedice mișcarea firului sau a swinger-ului în cazul unei trăsături indiferent că se tensionează firul (swinger-ul ridicându-se), sau se detensionează (swinger-ul coborând).

Pentru o mai bună semnalizare, mai ales pe drop back, atunci când peștele vine spre lansete, galetul este bine să fie în poziția maxim sus, firul fiind cât mai aproape de lansetă. Adițional, se pot folosi clipsuri proiectate pentru a apropia firul de lansetă, utile în special când se pescuiește la distanță mare cu firele tensionate și/sau greutatea swinger-ului nu este suficient de mare pentru a aplica forța (tensiunea) necesară pe fir.

Am vorbit despre setarea corectă a ansamblului lansetă – mulinetă – fir – avertizor – swinger, dar cum verificăm dacă este corectă? Proba pe care o putem face după fiecare poziționare a monturii este ca avertizorul să semnalizeze atunci când tragem ușor de firul principal, în oricare dintre direcții atât dinspre vârful lansetei spre senzor (simulând un începtut de drop), cât și dinspre senzor spre vârful lansetei (ca și cum ar fi un început de run). Dacă sună, știm sigur că lanseta și, în special, firul sunt puse bine pe senzor. Spre exemplu, se întâmplă să lăsăm firul pe lângă senzor sau să-l punem sub lansetă, presat de lansetă, dar nu în contact cu rola avertizorului. Sau, pur și simplu, uităm să pornim senzorul.

Pasul obligatoriu pentru a avea sensibilitatea mare este să setăm pe maxim sau aproape de maxim sensibilitatea avertizorului. Dar de ce trebuie să fie atât de sensibil? Deoarece așa creștem șansele să “detectăm” activitatea în jurul cârligului cât mai devreme. Conform testelor și măsurătorilor cu echipamente specializate efectuate pe fire monofilament (diferite mărci, modele și diametre) – link-ul către tabelul cu rezultate fiind disponibil în descriere -, alungirea firului principal este de peste 20%, ceea ce înseamnă că dacă, de exemplu, pescuim la 100m, peștele trebuie să depărteze câțiva metri până când firul se va mișca suficient pentru a fi detectat de senzor. Nu mai zic de cazul în care se depărtează, după care revine și se joacă așa, cu cârligul în gură. Dacă nivelul sensibilității nu ar fi sus, cel mai probabil, avertizorul nu ar semnaliza. Sau când peștele se duce în lateral, tensionând puțin spre deloc firul. Sau vine ușor spre noi, detensionând foarte lent firul. Acestea sunt doar câteva scenarii des întâlnite în care sensibilitatea mare a senzorului ne ajută. Reversul medaliei este că, odată cu creșterea sensibilității, poate crește riscul alarmelor false, în special când bate vântul.

Întinderea sau tensionarea firului după poziționarea monturii este un alt factor care influențează acuratețea trăsăturii și rata alarmelor false. Nu putem spune care este valoarea ideală a tensiunii pentru fiecare tip de fir (model, diametru), distanța la care pescuim, greutatea plumbului etc., și chiar dacă am ști, probabil că nu ar sta nimeni să o măsoare după fiecare lansare sau plantare. Important este ca, tensionând firul, swinger-ul să aibă un grad suficient de mișcare sus-jos, în funcție de ce se întâmplă în timpul trăsăturii – ori că peștele vine spre lansete, ori că trage de fir – și să stea cât mai mult pe fir, ideal până când ridicăm lanseta de pe suport, indiferent de ce face peștele.

Tensionarea firului, mă refer la ajustările finale, de finețe, după ce, în prealabil, am întins firul după repoziționarea monturi, se face rotind tamburul mulinetei, într-un sens sau altul
în funcție de ce vrem, să slăbim sau să tensionăm firul, cu lanseta pe suport, cu galetul în poziția maxim sus,cu swinger-ul atașat de fir și cu firul pe senzor. În cadrul acestei operații vom observa dacă swinger-ul stă suficient de bine și dacă firul este tensionat exagerat sau prea moale. În plus, dacă am încerca să întindem firul din manivela mulinetei, riscăm să mutăm montura din poziție, în special atunci când pescuim cu plumbi ușori, și totodată, ne va fi mult mai greu să poziționăm galetul chiar sub lansetă.

O recomandare din categoria “bune maniere la pescuit” de care e bine să ținem cont, dacă nu vrem să anunțăm vecinii de stand sau chiar toată balta că ne aranjăm firul lansetei: să activăm funcția “mute” dacă avertizorul are așa ceva sau, dacă nu are, fie să punem firul pe lângă senzor cât timp facem ajustările finale din tamburul mulinetei, fie setăm volumul cât mai mic.
Dacă nu vrem, cum se zice, să “batem toba” atunci când avem trăsătură sau aranjăm firul după lansare sau plantare, volumul la senzori să fie doar cât să-i auzim când suntem lângă ei și similar la stație care, dacă are această opțiune, poate fi chiar setată pe vibrații, fără semnalizare sonoră. Dacă avertizoarele sunt fără stație, după ce am aranjat firul, ajustăm volumul doar cât să-i auzim de la distanța la care stăm sau ne mișcăm în jurul lansetelor.

Ar fi de reținut că pentru reducerea numărului alarmelor false avem nevoie atât de avertizor, cât și de swinger de calitate, din moment ce amândoi sunt în contact direct cu firul la capătul căruia se află peștele. Și, cum am mai spus, pentru a evita eventuale probleme de compatibilitate, este indicat ca swinger-ele și senzorii să fie aceeași marcă. Altfel, oricât am încerca să-i ajustăm, este posibil să nu ajungem la un compromis mulțumitor între trăsăturile ratate și alarmele false. La modul ideal, setarea corectă este atunci când senzorul ne avertizează doar când avem pește în cârlig.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *