Pescuitul crapului | Alegerea firelor. Alungirea

Transcriere audio

Alungirea este unul dintre parametrii măsurabili ai firelor de pescuit care nu se regăsesc pe iletichete, cu toate că, așa cum voi explica imediat, pentru pescar ar fi util să știe cât se întinde firul până se rupe. Am spus alungire, nu elongație, deoarece, deși pare mai “savant”, elongația se referă la altceva. În română, nu are același sens ca elongation în limba engleză. Dacă ținem la proprietatea termenilor, e bine să reținem acest lucru. Similar, să nu confundăm alungirea cu elasticitatea, care reprezintă proprietatea firului de a reveni la forma, lungimea și diametrul inițiale după ce dispare forța care tensionează firul.

Așa cum nici în capitolele anterioare nu eram la ora de engleză sau chimie, nu intenționez să transform pescuitul într-un seminar de fizică. Spun doar să avem în vedere, în special la firele monofilament, că există o limită a elasticității care înseamnă că în funcție de cât de mult se alungește firul, de forța cu care se tensionează, există un punct după care firul nu mai revine la lungimea inițială, ci rămâne alungit, deformat. De ce ne interesează acest aspect? Deoarece firele monofilament sunt alungite sau pre-alungite atunci când sunt produse. Unele mai mult, altele mai puțin.

În mod normal, cu cât sunt mai alungite în fabrică, cu atât vor fi mai rezistente și se vor alungi mai puțin la pescuit. Însă, contează cât de mult a fost pre-alungit firul, dacă s-a trecut de limita elasticității și cu cât s-a redus diametrul prin alungire. În oricare dintre cazuri fie la momentul producției, fie în utilizare, este de evitat tensionarea firului monofilament dincolo de limita de elasticitate. Dar cum producătorii nu oferă informații cu privire la aceste aspecte, tot ce avem la dispoziție sunt rezultatele măsurătorilor (link-urile la tabelele cu rezultatele și prezentarea metodei sunt în descriere).

Alungirea la rupere înseamnă cât se întinde firul sub tensiune până la momentul în care se rupe. Se exprimă în procente, deoarece este mai ușor de înțeles. De exemplu, un fir cu alungire de 20% înseamnă că la 100m se alungește maxim cu 20m. Deoarece cu cât se alungește mai puțin, cu atât mai bine… sau mai rău, de la caz la caz. Când ne ajută un fir cu alungire mare? Atunci când suntem cu peștele în mal și firul preia din șocuri în lupta cu peștele, scăzând riscul să-l pierdem. Sau atunci când pescuim lansat fără înaintaș textil și nu avem tehnica suficient de bine pusă la punct pentru a controla execuția lansării, astfel încât să nu tensionăm brutal firul. În astfel de situații, la firele cu alungire mai mare scade riscul ruperii în lansare. Încă un argument în favoarea firelor cu alungire mai mare este că, cu cât alungirea la rupere rezultată în urma testelor este mai mică, cu atât crește riscul ca în pescuit să tensionăm firul dincolo de limita de elasticitate, ducând la o deteriorare mai rapidă a firului.

Când ne ajută un fir care se alungește mai puțin? Atunci când vrem să simțim cât mai bine ce se întâmplă la celălalt capăt al firului fie când suntem în dril, fie când sondăm substratul cu plumbul și pluta de marcaj (marker-ul). Un fir care se alungește mai puțin semnalizează mai repede trăsătura peștelui, mai ales dacă pescuim plantat la distanțe mari, de peste 200m. Totodată, fie că lansăm la distanțe extreme, fie la distanțe medii sau mici, cu cât firul principal se alungește mai puțin, cu atât lansarea va fi mai precisă și, în plus, efortul depus de pescar în timpul lansării mai mic.

Închei cu o figură de stil, spunând că alungirea este o sabie cu două tăiușiri. Ideal ar fi ca firul să aibă alungire minimă când lansăm, când peștele se înțeapă și în prima parte a drilului, iar pe măsură ce peștele se apropie de mal, firul să devină mai elastic. Doar că, proprietățile firului nu se modifică după cum am vrea noi. Tocmai de aceea nu trebuie să scăpăm din vedere parametrul alungire atunci când ne alegem firele.