Pescuitul crapului | Alegerea firelor. Rezistența la abraziune

Transcriere audio

Un alt parametru de mare interes pentru pescari care apare în descrierile firelor, dar și în discuțiile dintre pescari este rezistența la abraziune. Am citit și auzit expresii ca “rezistent la abraziune”, “rezistență mare la abraziune”, “rezistență excelentă la abraziune”, “firul X este mai rezistent la abraziune decât firul Y”, “cel mai bun fir la abraziune pe care l-am folosit”.

Să zicem că un fir are rezistența la rupere 15kg. Ce se va întâmpla atunci când, trăgând de el și se tensionează, firul întâlnește marginile unei scoici? Probabil, se va tăia imediat. Am experimentat așa ceva, chiar și cu înaintaș monofilament de 0,60mm care avea rezistența măsurată de 25kg. Am povestit întâmplarea în capitolul introductiv. Nu știu în ce s-a tăiat. Presupun că a fost o scoică, fiind foarte multe în acel lac.

Problema cu “rezistența la abraziune” este că nu se referă la un parametru măsurabil al firului, ci este, mai degrabă, doar o expresie care sună bine în prezentarea firului sau o impresie a celor care au folosit un fir sau altul. Altfel, ar trebui să existe o valoare și o unitate de măsură în dreptul “rezistenței la abraziune”, cum este în cazul rezistenței la rupere, despre care am vorbit în capitolul precedent. Așa, dacă este doar o “vorbă” în descriere, nu știm dacă un fir este mai rezistent la abraziune decât altul. Este ca și cum ar scrie că firul respectiv este “bun”, “foarte bun”, “excelent”. Că doar n-o să vedem scris “rezistență slabă la abraziune”.

Dacă întreb consultanții unui magazin de pescuit care este firul cel mai rezistent la abraziune sau care dintre firele A, B și C este cel mai rezistent la abraziune, cel mai probabil, voi primi o recomandare. Întrebarea este pe baza a ce îmi va fi indicat acel fir? Pe baza experiențelor lor din pescuit? Au pescuit cu toate firele pe care le vinde magazinul sau măcar cu cele trei? Cum putem stabili, pe baza observațiilor, că un fir este mai rezistent la abraziune decât altul?

Să luăm un exemplu: pescuiesc de 20 de ori în același loc. De 10 ori cu firul A, de 10 ori cu firul B. Firul A se rupe de patru ori în timpul drilului, firul B se rupe de două ori. Este corectă concluzia că firul B este mai rezistent la abraziune? Mai departe, să zicem că nu se rupe niciunul dintre ele, dar după 10 partide constatăm, vizual și la mână, că firul A are urme mai mari de uzură decât firul A (este mai scămoșat, este mai aspru etc.). Este corectă concluzia că firul B este mai rezistent la abraziune? Câte astfel de partide ar trebui să facem pentru a fi siguri de corectitudinea concluziilor? 50, 100? Realitatea este că nu contează numărul partidelor, atâta vreme cât aceste “teste”, între ghilimele teste, s-au desfășurat în condiții diferite. Nu știm de ce s-au frecat cele două fire pe substrat sau în masa apei. Nu știm cât timp s-au frecat. Nu știm ce forță a fost aplicată asupra lor atunci când le-am tensionat. Nu știm dacă peștii prinși au solicitat firele în mod identic. Nu știm multe dintre variabilele care ar putea influența comportamentul firelor. Cu toate astea, pe baza observațiilor de pe malul apei, suntem tentați să spunem că firul B este mai rezistent la abraziune decât firul A.

De-a lungul timpului, am întâlnit afirmații de genul “monofilamentul este mai rezistent la abraziune decât textilul”, “fluorocarbonul rezistă mai bine decât monofilamentul la abraziune”, “înaintașul textil rezistă cel mai bine la scoici”. A făcut cineva teste care să valideze sau să invalideze aceste lucruri? Dacă da, ce metode și ce echipamente a folosit? Ce monofilament (marcă și model) rezistă la abraziune mai bine decât care textil (marcă și model)? La același diametru sau la aceeași rezistență la rupere, monofilamentul este mai rezistent la abraziune decât textilul? Dacă nu ne punem astfel de întrebări, nu ne rămâne decât să luăm de bun ce ne spun alții. În lipsa testelor și măsurătorilor relevante, putem doar să ne gândim că un fir mai gros și mai dens ar trebui să reziste mai bine decât unul cu diametrul mai mic, în contact cu obiecte dure și tăioase.