Pescuitul crapului | Alegerea firelor. Rezistența la rupere

Transcriere audio

Rezistența la rupere a firelor de pescuit reprezintă forța maximă de tensionare la care firul cedează. Metoda și echipamentele cu care a fost determinat acest parametru sunt prezentate pe larg în videoul al cărui link este în descriere. Pe scurt: se tensionează firul, acesta începe să se alungească și, la un moment dat, se rupe. Valoarea forței de la momentul ruperii este considerată rezistența maximă a firului.

Înainte să merg mai departe, să reținem că dacă un fir rezistă la, să zicem, maxim 7kg {șapte kilograme}, nu înseamnă că nu putem captura un pește de 15kg {cincisprezece kilograme} sau mai mare. Asta, deoarece nu ridicăm peștele complet deasupra apei ca să-l băgăm în minciog, ci îl tragem prin apă până în dreptul minciogului și apoi îl aducem cu minciogul la mal. Plus că, de regulă, avem și cei câțiva metri de înaintaș care are o rezistență mai mare decât a firului principal. Cu toate astea, când citim valorile măsurate ale rezistenței firului, să avem în vedere că, în condiții de pescuit, rezistă mai puțin. Insist pe cuvântul “măsurate”, deoarece, la unele fire monofilament, rezistența măsurată este chiar și de două ori și ceva mai mică decât cea declarată pe etichetă.

De ce se rup mai repede la pescuit? În primul rând, din cauza nodurilor. Fac imediat o discuție separată despre noduri. În al doilea rând, în timpul drilului, în funcție de comportamentul peștelui și de cum tragem de lansetă, firul poate fi supus unor șocuri care n-au existat în timpul testelor. Rezistența la rupere la șoc nu este același lucru cu rezistența la rupere prin tensionare cu viteză mică și constantă, cum s-a procedat în cadrul testelor. În al treilea rând, dar poate cel mai important, firul se uzează în timp, scăzându-i performanțele de la o partidă la alta. Spre exemplu, rezistența firelor monofilament scade cu aproximativ 20% {douăzeci la sută} după ce au fost expuse 100 {o sută} de ore la soare.

Revin la prima dintre cauzele care fac ca firele să se rupă mai repede la pescuit decât la teste: nodurile. Oricât de simplu am pescui, chiar și cu cele mai simple monturi, avem cel puțin un nod între lansetă și cârlig. Sunt fire la care întâlnim în descriere expresii de genul “rezistență mare la nod”, “rezistență superioară la nod” sau “rezistență crescută la nod”. La care nod? La orice nod? Și cum adică “crescută”? Crescută față de ce? Adică, se rupe firul, dar nu de la nod? De exemplu, firul se rupe la 5kg {cinci kilograme}, nodul se rupe la 7kg {șapte kilograme}? Cum putem determina greutatea (sau forța) de rupere a nodului, dacă firul se rupe mai repede din altă parte?

Bunul simț ne spune că un fir cu o rezistență mai mare la rupere, conform măsurătorilor, ar trebui să reziste mai bine, la același nod, decât un fir cu o rezistență mai mică la rupere. Cu toate astea, s-ar putea ca testele să ne arate altceva. Mai mult, din moment ce în pescuitul crapului se folosesc mai multe noduri și tipuri de fire, nu este exclus să constatăm că, la aceeași rezistență la rupere a firului, în funcție de tipul (materialul) firului, unele noduri cedează mai repede decât altele. Cum ar fi că un anume nod scade cu 5% {cinci la sută} rezistența firului monofilament, dar cu 15% {cincisprezece la sută} rezistența firului textil. Dacă luăm în calcul și factorul uman, respectiv, că nodurile sunt făcute de oameni, realizăm că modul în care este legat nodul (executat incorect, lubrifiat insuficient, strâns prea mult sau prea puțin, strâns prea repede etc.) influențează rezistența nodului.

Folosind aceleași echipamente cu care am măsurat rezistența la rupere, am făcut câteva teste pentru nodurile pe care le folosesc în mod uzual. În toate testele, firele s-au rupt de la nod. Ce concluzie tragem? Că trebuie să alegem cel mai gros fir posibil. Prin “posibil” mă refer la faptul că, așa cum am explicat în capitolul anterior, când am vorbit despre diametru, există o relație directă între rezistența la rupere și diametrul firului. Cu cât rezistența la rupere crește, cu atât crește și diametrul firului. Ajungem astfel, la aceleași constrângeri sau limitări, și anume, că nu putem folosi fire foarte rezistente dacă pescuim din mână și ne interesează distanțe extreme. Că nu putem folosi fire oricât de rezistente, adică oricât de groase, dacă nu ne încape pe tambur lungimea necesară pentru plantat. Că este contraindicat să folosim fire care au rezistență mică la rupere, dacă pescuim în agățătură sau avem substrat abraziv. De cele mai multe ori suntem nevoiți să facem un compromis între diametru și rezistență. Pentru a decide în cunoștință de cauză trebuie să ne asigurăm că diametrul și rezistența firului sunt reale.